Weekend

Autentificare

Căutare Smart

Open Panel

Star InactiveStar InactiveStar InactiveStar InactiveStar Inactive
 

20110424_032 Duminica de Paște , la Piatra Neamț pe la tata fiind, am hotărât să trag o tură pe Ceahlău ca pe vremuri (deh, nu chiar, acum m-am dus cu mașina, n-am mai luat trenul la 5:24 dimineața și autobuzul de Furcitură :-) ) . Am stabilit programul, aveam rucsacul cu echipament la mine, tata a fost bucuros de idee, Iulia așa și-așa, dar oricum nu era să rămână singură acasă ;-) . Numai că socoteala dinainte nu s-a potrivit cu socoteala de duminică dimineată: pe tata l-a durut burta toată noaptea și nu dormise, așa că a zis pas; Iulia - la ideea unei ture iar numai cu mine, după experiențele trecute, a zis și ea pas ca să stea să se joace.

Așa m-am trezit că îmi pun bocancii în picioare, iau rucsacul cu echipamentul standard și o șterg către Izvorul Muntelui .

 

 

Pe la 08:50 parchez în fața cabanei; mă hotărâsem deja pe drum că voi urca pe Jgheabul cu Hotar, și că voi coborî pe Poiana Maicilor, așa că trebuia să mă hotărăsc unde las mașina ca să nu mărșăluiesc inutil. Dacă o lăsam la intersecția cu Izvorul Alb, aveam de venit pe jos destul de mult de pe Poiana Maicilor; când probabil voi fi obosit. Așa că am lăsat-o la cabană - însă a trebuit să fac pe jos partea inițială a traseului ce include și cca 2 km de asfalt :-(

Am atacat vioi și curios poteca, oprindu-mă și la panourile montate de Salvamont (traseul Jgheabul cu Hotar fiind traseu educativ acum) - excelenta ideea pentru copii, însă nu știu câți copii vin acum pe munte sau dacă se mai organizează excursii cu școala .... Căci teoretic măcar, amatorii de drumeții cunosc deja informațiile de pe panouri, iar cei care nu le cunosc, nu prea vin pe munte ....

Ies însă pe asfalt și întind pasul să acopăr cei aproape 2 km pâna la intersecția cu Izvorul Alb, unde traseul intră din nou în pădure. Scot și N900 ca să înregistrez traseul cu eCoach însă sateliții se lasă mai greu descoperiți :( colac peste pupăză, observ că nici semnal GSM nu am ca să se folosească localizarea prin A-GPS sau ca să downloadez hărțile cu pozițiile sateliților. Abia la intersecția cu Lutu Roșu (la prima banca) obțin poziționarea GPS și o brumă de semnal GSM care dispare apoi imediat. A fost însă suficient pentru a trage pozițiile sateliților astfel că am avut poziționare GPS tot drumul.


20110424_003 20110424_00420110424_00220110424_001În cca 45 minute de la plecare părăsesc asfaltul și trag întins la deal. Mă opresc numai la stânca Dochiei, unde am tras primul set de poze, peisajul fiind superb.Imediat deasupra, de unde pleacă și Jgheabul Mare, mă opresc să schimb tricoul - primul era deja fleașcă. Indicatorul arată Dochia 1h 1/2, mă gândesc că ar trebui să fiu ceva mai rapid de atât :)  După 15 minute, mă pun iar pe drum, cu ceva emoții; până aici mai ajunsesem acum cca 2 sau 3 ani, cu Monica, Iulia și tata, de aici în sus sunt ceva peste 20 de ani de când nu am mai trecut. Parcă păduricea pe care o știam e mai înaltă, traseul însă atacă la fel pieptiș panta.

 

20110424_006

Forțez pasul, abia așteptând să ies din "pâlnie". Trec fără să-mi dau seama de Vulturul lui Traian, abia remarc balustradele amplasate pe traseu, iar la capătul pădurii deja se luminează și se vede .... multă zăpadă. Spre norocul meu, nu e chiar așa de moale, și există și urme înghețate, astfel că nu trebuie să muncesc prea mult rupând zăpadă.

 

20110424_010

Am micșorat ritmul, și vreme de vreo 10-15 minute am urcat încetișor, admirând peisajele fantastice; amintirile năvălesc deodată, parcă ieri treceam  pe aici cu un rucsac roșu cu cadru, cu bocanci "insulated" și jambiere vărgate de supraelastic, pantaloni de trening de la "8 Martie", cu un cort pe rucsac; sau altădată, în mijlocul iernii, rupeam zăpadă de zor, acoperind cca 100 m pe oră, cu aceleași jambiere pe post de parazăpezi, aceeași bocanci, aceeași pantaloni, cu "pisicuțe" pe post de colțari, cu un rucsac roz (!) cu cadru scos - modificat de mine cu mașina de cusut rochii a sora-mii; sau altădată, noaptea pe la 12:00, pe lună plină, ieșeam din pâlnie și rămâneam mut de uimire de cât de spectaculos se vedeau cerul și stelele; sau altă dată explicam colegilor frumusețea locurilor și îi păcăleam că nu mai e mult, cabana e imediat după stânca din față.  Și acum, cu echipament modern în spate (un rucsac super reglabil , ușor și modular), cu bocanci ușori cu Vibram pe talpă și cu protecție laterală, (fără colțari - dar nu mai e cazul),  cu pantaloni de tură, ușori, impermeabili și respirabili, retrăiam aceleași bucurii ca acum 20 de ani.

20110424_008 20110424_011 20110424_009 20110424_013Mă opresc la primul stâlp la după ieșirea Jgheab, găsesc o porțiune mică fără zăpadă, îmi schimb tricoul și mă pun iar pe poze. Mă uit în sus pe versant și acum realizez parcă mai clar trecerea timpului: jnepenii par mai înalți, poteca intră pe sub ei pe ici pe colo. Sus de tot se vede Toaca și stația meteo, întrevăd și traseul treptelor; mai jos se vede clar urma traseului de la Durău, care trece chiar pe lângă cabana meteo, și apoi taie jnepenii pentru a veni pe platou; în vale se vede în depărtare un pic din lacul de la Bicaz.

 

20110424_01520110424_01920110424_021 20110424_016 20110424_01720110424_018Când mi s-a făcut frig, am luat-o iar la drum, urmând poteca pe zăpadă, pe sub jnepeni, apoi pe lângă câte o stâncă, oprindu-ma să pozez de jur împrejur pe măsură ce urcam. De pe poteca de la Durău se aud voci, e un grup care coboară. Pas cu pas, mă apropii de platou, iar pătura de jnepeni ce se întinde sub mine e fantastică. Deja încep să văd peste platou - către Duruitoarea - sunt niște nori negri acolo, nu par să aibă șanse să mă deranjeze, nici mai târziu, au altă directie.

 

20110424_02620110424_025

20110424_02420110424_023

Toaca deja pare mai la nivelul meu, perspectiva se schimbă. Lacul de la Bicaz se vede iar mut mai clar. Spre norocul meu, zăpada nu s-a înmuiat, așa cum mă așteptam, astfel că urcușul nu este foarte obositor. Mă așteptam și ca în apropiere de ieșirea pe platou să încep să simt curenții și să bată vântul tare ca de obicei (când eram mic tata mi-a pus pietre în buzunar când o pală de vânt mi-a umflat hanoracul cam mare și m-a plimbat cca 2-3 metri, din fericire, am căzut pe mușchi ) însă azi șansele sunt cu mine: abia dacă se simte o adiere de vânt. Mă uit la ceas : 11:40, asta înseamnă cam 2 ore de la asfalt, 2 ore 45 de la cabana Izvorul Muntelui - nu e rău pentru "un moș de vreo 40 ani " :-))

 

20110424_02720110424_03020110424_03120110424_03320110424_03420110424_032Bine dispus, ajung pe platou, poteca se intersectează cu traseul de la Durău, iar după un cot apar Ocolașul Mare și cabana Dochia. Un panou din traseul educativ nu a rezistat intemperiilor și a rămas fără conținut :) Detunatele și ieșirea din Lutu Roș se văd și ele. Tot pe-acolo îmi aduc aminte unde am stat odată cu cortul, și am mâncat supă făcută din cubulețe. Mai la dreapta un pic, hăul Jgheabului lui Vodă, iar departe în vale Izvorul Muntelui.

În "pas foto" ajung la cabană, schimb câteva vorbe cu salvamontul - eu îi spun cum a fost pe Hotar, el îmi spune cum o să fie pe Poiana Maicilor :) - îmi schimb iar tricoul, mă îmbrac mai bine și-mi iau din cabană tradiționalele 5 căni cu ceai pentru rehidratare. Apoi ronțăi cașul, cozonacul și pasca pe care le-am adus cu mine, și îmi întind oasele la soare. Cabana nu s-a schimbat semnificativ în 20 ani; partea dinspre Ocolaș e "branduită" Salvamont, însă în rest - interior, exterior, în sala de mese - nu observ vreo schimbare vizibilă.

20110424_035 20110424_03720110424_03620110424_038Într-un final, după ce mă satur de admirat priveliștea, mă urnesc către Poiana Maicilor, pe deasupra Pietrei Late. Îmi vine ideea să-mi fac poză istorică și doveditoare: după 20 ani am trecut pe la Dochia. Surpriza surprizelor, pe Piatra Lată, unde este amenajat loc de campare, sunt 3 corturi montate ! Trec pe lângă ele, nu se aude nici o mișcare. Scap fără sa rup zăpadă (aici e o zonă unde se depune, și de obicei nu se poate trece fără să sapi un pic), și cobor rapid, apoi intersectez Jgheabul Urșilor. Alte amintiri. Pe aici se coboară către Fereastra și Fundul Ghedeonului - locuri spectaculoase în Ceahlău. Mai fac câteva poze cu peretele Pietrei Late și lacul pe fundal, apoi cu Acele Caprei ce apar la un cot, jos în vale, sub Ghedeon.

20110424_04020110424_04320110424_04520110424_046Iar apoi începe nebunia. Deși eu cobor, poteca urcă cu Ocolașul până la Treapta Ocolașului. Fiind versant estic (însorit până după amiaza), sub protecția pădurii, ferit de vânt, aerul e un pic mai cald, deci zăpada e ceva mai moale. Urmele nu sunt multe, nici înghețate. Așa că încep să mă scufund, să sap prin zăpadă, urcând. Și parcă nu se mai termină ! Bodogănesc singur prin pădure, dracu' m-a pus, da' asta e. Rupem înainte cu tupeu. Gâfâind ca o locomotivă, nu am nici puterea să mă bucur când ajung în poiană, unde se termină și urcușul, și zăpada de pe potecă. Nu am putere parcă să mai urc până la băncuță, așa că prefer să mă așez pe o stâncă, și , contrar obiceiului, scot să beau apă. Altă surpriză: tata, în bunătatea lui, mi-a pus apă minerală la mine, nu plată. Așa că după 2 gâturi luate pe nerăsuflate, mă chinui să scot gazele ca să mai încapă și restul sticlei. Treapta Ocolașului mă ignoră nepăsătoare, iar Jgheabul Porcului arată ciudat de curat - acoperit cu zăpadă chiar.

20110424_04920110424_05120110424_05320110424_054Turnurile lui Butu și Ana se profilează într-o latură, îmi revine suflul așa că mă pun pe drum pentru a revedea Clăile lui Miron. Cobor ușurel pe lângă ele, ocolind zăpada pe unde se poate, apoi o iau la vale într-o alunecare controlată. După alte câteva poze mă lasă bateria (cap sec - am uitat să încarc aparatul) - apoi ușurel, cu genunchii moi, la vale direct către Poiana Maicilor. Nici n-ajung bine în poiană, că apare un pantofar din vale, tragând vioi la deal, în adidași, maieu, pantaloni suflecați, și cu o mândră gâfâind să-și dea duhul după el. Perplex, îl aud întrebându-mă dacă e zăpadă sus, la Dochia ! Apuc să bălmăjesc întâi apoi să-i repet clar că nu are ce căuta mai sus, că e zăpadă mare. Parcă mulțumit că are scuză zice că nu mai urcă. 50 de metri mai jos, încă 2 mândre și-o mamașă își fac curaj să urce. Vorba aia: a-nnebunit lupu' !

Continui să cobor și ajung pe fostul drum de TAF, iar genunchii îmi țipă să mai stau. Continui, și într-un final ajung la asfalt și apoi parcurg ultimii 100 m până la cabană și mașină. E ora 16:00, ceea ce înseamnă că am coborât cam în 3h 1/4, ceea ce nu e deloc rău. Mai ales pe Poiana Maicilor, mai ales pe zăpadă !

Mândru de tură, mă pun pe drum către casă, și abia la Bicaz am semnal iar la mobil (ce naiba, au scos releul de pe Ceahlău că n-o fi ecologic ?) .

 

 

 

 

 

Imagini

Ultimele comentarii

  • Primul pas

    gabila 13.11.2013 20:03
    Super!!!!!!
     
  • Zillertal - HinterTux - schiind cu zeii - ian 2011

    Eu 03.07.2011 00:17
    Hei! mi-au placut povestile tale. :)) M
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Bogdan Avadanei 23.12.2010 17:01
    He he he, Long time no see !! Da, am început să (re)fac ce îmi place și ce știu (mai corect știam ;-) ...
     
  • ANUNȚ - "Back to nature" ep.2 - Valea Albă

    Andrei Miau 21.12.2010 03:24
    Bravo! I really enjoyed reading it ;) si in plus de asta ma bucur sa vad ca faci ceva ce multi nu mai ...

Ultimele evenimente

No events

Calendar Evenimente

Last month February 2020 Next month
M T W T F S S
week 5 1 2
week 6 3 4 5 6 7 8 9
week 7 10 11 12 13 14 15 16
week 8 17 18 19 20 21 22 23
week 9 24 25 26 27 28 29
Last month March 2020 Next month
M T W T F S S
week 9 1
week 10 2 3 4 5 6 7 8
week 11 9 10 11 12 13 14 15
week 12 16 17 18 19 20 21 22
week 13 23 24 25 26 27 28 29
week 14 30 31

MOVESCOUNT Button