User Rating: 5 / 5

Star ActiveStar ActiveStar ActiveStar ActiveStar Active
 

Se pare că "proprietarul" trebuie să mă vândă. Au început să-mi cadă piese importante. După planetară (ligament) acum o bucșă (menisc) a crăpat; la cealaltă "roată". Nu mai vorbesc de computerul de bord reparat când eram încă aproape nou, și de "șasiul" (coloana vertebrală) ușor hâit și cu tampoanele (discuri intervertebrale) duse la bază. Combustibilul (sângele) circulă încă bine, deși cu ceva impurități (acid uric+ colesterol) dar farurile (ochii) nu mai luminează așa bine fără lentile. Să nu uit de senzorul audio care e înfundat din vremuri imemoriale. Nasol.  Deci să detaliem. 

De luni intru în service - să rezolv cu bucșa - e de bază pentru orice planuri de viitor ce includ mișcare. Tot la Med-Sport.  

Cică e mai simplu ca la planetară (ligament) - Trebuie ridicare pe elevator (anestezie), apoi se folosesc doar două chei speciale ce intră în locașul bucșei (genunchi): una luminează, una curăță. Înapoi pe chituci (pat) până se scurg lichidele în punga atașată (dren) și până se lipește găurica cât de cât. Se pun roțile (pe picioare, puturosule !) și se face rodaj (recuperare fizioterapeutică) cam 1 lună și ceva la diverse turații (încărcări pe picior).

Apoi sa te ții, tati ! Ferrari pe asfalt,  Hummer pe off-road ! Mai știi, poate nu mă vinde; că m-am obișnuit cu stilu' de condus. Dar poate nici nu m-o mai fugări ca până acum, cred că sunt la vârsta la care ar trebui să am un program mai ușor :)

Și ca să nu mai pice alte minuni, cică ar trebui să mai ard ceva "combustibil solid" că forțele în viraj sunt mai mari decât duc articulațiile; inerția bat-o vina! Așa că am trecut pe combustibil din rezervă, că mai fac alimentări doar cu chestii vegetale (ași!)  și puține; nu mai pun motorină de locomotivă fără număr. Sper să mă țină - că în computer urlă senzorii că nu e suficient "input" la injecție. Fals. Să ia naibii combustibil de unde l-a dosit pe ăla ce era prea mult. Drept e că și eu mai scap ceva kerosen cu cifra octanică mare din când în când, că face bine "la ardere" - zic meseriașii - iar computeru' începe să cânte și să deseneze fractali; tot e mai bine decât să urle și sa calculeze cifre fără noimă. 

Lăsând vorba lungă, să vedem cum facem cu "bucșa" fisurată:

15.11.2016  

 Toate analizele sunt făcute, la fel și programarea. Sunt așteptat în service. Diagnosticul din octombrie a fost imediat - fără prea multă nevoie de scanarea magnetică. Urmează intervenția. 

16.11.2016

Cam asta urmează - probabil prima opțiune :

21.11.2016

Dimineață mă trezesc cu reflexul automat de a merge la birou - dar în timp ce o duc pe Iulia la școală realizez că drumul meu este altul. Întâi la Romsilva la o întâlnire profesională, apoi către "cuțit". Hi= five cu Iulia și iau traficul în piept. Acum văd ce înseamnă traficul dimineața în sensul opus - adică de la S la N; jale mare tată ! 

Întâlnirea este extrem de motivantă iar reluarea contactului cu lumea silvică îmi stârnește o groază de amintiri. "Ce tineri eram, mai ales eu " ...  La prânz o preiau pe Monica din oraș și iarăși traficul de zi de București mă face să-mi anunț o întârziere de 20 minute la clinică. "Nici o problemă" mă anunță ei, "Suntem tot aici, nu plecăm !"  He he, glumeață lumea azi. 

Ajung în timpul anunțat la clinică și formalitățile curg: analizele ok, adeverințe ok, buletin, card, plată. "Alles gutte" și primesc cealaltă rezervă, cea "solo" - adică sunt singur în ea, cu televizor HD, chiuvetă, boierie !!! Mai am de așteptat operația la umăr a unui handbalist - apoi  urmez eu. Cam 90 min mai stau la povești cu Monica când infirmierul  intră să mă conducă - sar ca ars spre distracția lui, și îl urmez nerăbdător în sala de operații - deja cunoscută mie de la operația LIA. Infirmierul e foarte glumeț și motivant apreciind că toți sportivii mai ales schiorii și cei care aleargă vor deveni clienții lui la un moment dat: 

- Când îi văd în parc alergând, mai ales cu burta de o tonă pe ei, îmi zic: ia uite clienții mei ! Am să-i întâlnesc la clinica într-o zi ! Ce scădere de greutate - continuă el - Ce sport ? E o prostie ! Ia nu mai mânca  și ia vezi cum slăbești ! Dar sa alergi cu 100 kg pe burtă, asta e bilet sigur la noi la clinică ! 

Nu pot sa nu îi dau dreptate. Aș mai avea ceva circumstanțe, dar în esență, pare că asta e ideea - nemaifiind la 20 de ani, dacă vreau să mai slăbesc trebuie să fac ceva foame. Cât ne argumentăm pozițiile, sunt "cocoșat" în fund pe masă iar anestezista îmi face rahidiana. De data asta simt ușor când bagă acul, iar imediat după ce sunt întins pe spate simt cum se încălzesc tălpile de la picioare. Începe amorțeala. Pas cu pas nu mai pot mișca degetele, apoi nici încorda mușchii, deși încă mai simt cald și rece când sunt uns pe picior cu o substanță - dezinfectant probabil.

Se montează monitorul, se cuplează aparatele, deja nu mai simt și nu mai pot controla nimic de la brâu în jos. Intră primul chirurg, apoi apare și dl doctor Anghelescu și mă tachinează cu perseverența cu care găsesc ceva de lucru la genunchi pentru el :) Pe monitor apare fișa mea de internare, filmată cu camera ce va intra și în genunchi, apoi se întunecă și deodată în următoarele secunde se luminează și se văd oasele genunchiului - a intrat cu instrumentele în picior fară ca să simt nimic. Nici  secunde mai târziu observ o perniță ruptă într-o margine - asta o fi buba? apuc să mă întreb când aud medicul:

- Ia uite-o! O vedeți? Asta e bucățica ruptă ! Ohohooo, da' nu vă încurcați, când e de comis o comiteți ! - zice doctorul, în timp ce eu ma minunez cât de repede a găsit-o și cum s-a dus direct la zona afectată. Dar într-adevăr, este ca în imaginile de pe internet - o ruptură "a la carte" . Instrumentele se apucă de treabă - curăță bucata ruptă și netezesc marginile în timp ce doctorii vorbesc între ei.

- Vezi ce bine e când pacientul vine la timp ? - îi aud. Se curăță ușor, restul e neafectat, zona se repară și are toate șansele să-și revină  complet.

Partea asta m-a uns la suflet. Deci decizia cu operația a fost cea corectă, și, mai ales, voi putea sa ma refac bine de tot !!. Spre final medicul face un tur al genunchiului cu camera și cu instrumentele, verificând și celelalte componente din zona - vorba aia, dacă tot suntem aici. Spre încântarea mea este mulțumit de tot ce vede. Celălalt menisc e Ok, cu elasticitate bună, ligamentele ok, restul meniscului e Ok. 

- O sa jucați fotbal în 6 săptămâni - mă anunță mulțumit. Apoi către celalalt medic, în glumă:  Noroc că domnul are doar două picioare, că, mai știi, ne mai vedeam odată.

- Poate o avea trei , răspunde insinuant celălalt medic.  

- Da, dar la al treilea n-am genunchi - mă bag și eu în horă în timp ce restul hohoteau pe fundal. 

Apoi lumea începe forfotul organizat și precis al operațiilor post operatorii. Sunt preluat la final de infirmier și transportat  în rezervă cu tot cu perfuzie. Mi se pun ceva substanțe ce vor grăbi încetarea efectului anesteziei dar și calmarea eventualelor dureri. Primesc o parte de instructaj, încă nu am voie sa mănânc, și, la fel ca data trecută, la prima ridicare va trebui sa fiu asistat - pentru a verifica să nu am amețeli. Monica mai stă cu mine până încep să picotesc. Pas cu pas încep să simt căldură în picioare, apoi sensibilitatea crește, pot mișca un picior, apoi pe celalalt, apoi degetele de la picioare. Gata, am voie să mănânc - că toată ziua flămânzisem pentru operație. Dar mănânc ușor, banane, iaurt și un sandwich cu brânză.

Apoi asistenta ma provoacă la prima ieșire  post operator - și mă ridic pentru a merge la baie. Nu ma doare tare, dar e o senzație stranie în genunchiul operat când mă las pe picior. Ca și cum ar mai fi ceva străin pe acolo; de fapt chiar mai e, tubul de dren. Pășesc însă și șontâc-șontâc mă descurc să merg pe propriile picioare. La nici 2 ore de la operație. A ajuns departe tehnica, gândesc, în timp ce asistenta mă tot întreabă de amețeli. Nu am nici una, nici o senzație ne la locul ei; în afară de genunchi, bineînțeles. Așa că mă "târăsc" înapoi în pat, la emisiunile de pe National Geographic și adorm aproape imediat ce am găsit o modalitate să mă întorc parțial pe o parte. 

Asta s fost, de-acum nu poate fi decât mai bine !

22.11.2016

Dimineață pe la 08:00 sunt trezit cu bestialitate de asistenta din tura de dimineață - injecție cu anticoagulant, verificare dureri, dau cu plus și sunt lăsat cu milă să mai dorm. Mi se pare că am stat doar 5 minute când sună telefonul - e de fapt 09:30 și Monica se interesează de status-ul piciorului. Oscilez între trezire, mers la baie și lenevire și aleg calea de mijloc: stau în pat, mănânc restul de mâncare și mă uit la TV. Pe la 11:00 vine medicul și îmi scoate drenul și pansează zona. Îmi recomandă o groază de chestii pe care să le fac la Piatra Neamț - crezând că acolo am baza. Îl lămuresc că tot aici vin la revizie / schimbat ulei și atunci e mai simplu :) 

Condițiile post operator sunt mai restrictive însă față de ce știam eu - nu am voie să conduc o săptămână, și să evit să stau în picioare / să merg prea mult în aceasta perioadă. După 2 zile se așteaptă să nu mai șchioapăt și trebuie să folosesc piciorul cât mai aproape posibil de normal, fără să mă doară însă. Negociez cu el condusul mașinii parcate lângă clinică până acasă și obțin OK-ul, atâta vreme cât nu forțez cu apăsatul pe pedale.  

Fără dren mai fac o tură pe picioare la baie și e mult mai bine. Doare, șchiopătez, dar e mai bine față de data trecută. Lenevesc în continuare în pat la TV până vine asistenta cu actele de externare și cu concediul medical. Mi-a dat concediu pe 21 zile (!) - eu așteptându-mă doar pe 2-3 zile ! Întrucât probabil însă este doar parțial plătit (adică nu primesc salariul întreg) și întrucât pot merge, voi merge de mâine la birou. Urările mele de "sănătate" și "odihnă" se îndreaptă înzecite către toți aceia responsabili pentru o astfel de situație ce nu îmi permite să am liniștea necesară pentru recuperare și mă obligă să forțez genunchiul periclitându-mi recuperarea. 

La prânz mă echipez și pas cu pas ajung la mașină, o iau pe Monica în drum și apoi încep alergătura după medicamente și vize. Nu mai am timp să ajung la viză la medicul de familie, dar din 2 farmacii reușesc să completez rețeta de medicamente post-operatorii.

N-ar fi minunat dacă s-ar putea ca în convalescență să nu trebuiască să alergi după nimic ? Dacă ai găsi medicamentele direct la spital și ai pleca cu ele acasă, dacă ai putea fi luat în evidență cu concediul medical la spital și nu ar trebui - bolnav fiind încă - să alergi la medicul de familie pentru viză și apoi să duci formularul al birou ? Și dacă ai fi plătit 100% pentru perioada de boală - că nimeni nu își dorește sa stea în spital/să se opereze - doar ca să fure de la magnificele noastre asigurări de sănătate ?  Probabil dacă s-ar întâmpla toate astea țara nu s-ar mai chema România. La noi nepăsarea față de cel de lângă e intrată în cultura națională, e deja definitorie. 

Într-un final parchez acasă, după o masă copioasă și după un pahar de vorbă la Coffee Factory - vecinii mei preferați  

23.11.2016

Dimineață o iau de devreme- am de făcut exerciții deja. Îmi ia destul de mult și plec ultimul din casă cu intenția de reveni la birou - mai am de butonat la un proiect. Mă opresc la o cafea to go și constat că mi-am uitat cardul RATB in casă. Așa ca ma lăfăi chemând un Uber. Șchiopătez ușor la mers încă, dar sper să fiu ok.

După ceva ore la birou, deși am stat doar pe scaun și nu am mers, poziția ridicată a piciorului a făcut să se umfle ușor genunchiul. Simt că abia mai încape în pantaloni și șchiopătatul s-a accentuat. Clar, tot am concediu medical, joi și vineri plănuiesc să stau la orizontală acasă. 

Seara fac exercițiile și pun gheață din belșug. 

24.11.2016

Dimineață boieresc până îmi aduc aminte că trebuie să fac 4 seturi de exerciții în cursul zilei așa că pornesc primul set; durează cca 45 min. Genunchiul s-a dezumflat complet, mă mișc ușor, nu mai șchiopătez! Yeee, altă viață!

Azi sunt cuminte. Fac toate exercițiile la timp, iau medicamentele când trebuie, stau cu piciorul orizontal. Totul merge de minune. Mă simt mult mai bine.  

25.11.2016

Azi devin iar îndrăzneț. După exerciții și pastiluțe, la prânz mă duc la medicul de familie să bifeze concediul medical; în continuare folosesc metroul și după-amiază merg la birou să termin de modelat structuri pentru un proiect ce a luat viteză. Genunchiul dă iar sa se umfle dar îl potolesc cu gheață. 

28.11.2016

Merg la clinică la controlul de 7 zile; e liber și neaglomerat (ca niciodată !) - totul e OK, scap de pansamentul voluminos, medicul îmi zice să fac ce am făcut și până acum căci am făcut bine :) Well, eu de fapt am cam exagerat, dar s-a așezat totul bine la loc :)  Firele se vor scoate după încă 7 zile. Mă duc iar pe la birou, dar cu transportul în comun. Suficient de rapid - ținând cont de trafic - dar sub orice critică dpdv al curățeniei. Mă mir că mai funcționează ciudățeniile alea de tablă. 

Seara pun gheață în virtutea obișnuinței - nu prea s-a mai umflat nimic însă, lucrurile intră treptat în normal. La trepte (urcare/coborâre) simt însă că nu mi-am revenit complet. 

05.12.2016 

Săptămâna trecută am ... "lenevit". Adică nu am făcut exerciții pe motiv de stat mult în picioare și mers mult. Merg normal, urc, cobor scări fără dureri. Dacă forțez, da, simt că ceva nu e încă în regulă în picior. Dar pare a fi mai mult de la fire nu dinăuntru ... Am luat conștiincios însă medicamentele, injecțiile cu anticoagulante și am mai pus seara gheață pe picior - just in case. 

Azi am mers și mi-am scos firele - 5 minute, totul arată ca în manual :)  De miercuri mă programez să încep kinetoterapia.  AMR 4 săptămâni până la 100% :) 

07.12.2016

Am început kinetoterapia iar medicul mi-a "făcut" piciorul de cârpă. Am început cu bicicleta și ceva exerciții de încălzire cu greutăți pe picior și am băgat entuziast cât de repede și de bine am putut - ce ușoare mi s-au părut ! Asta până am  trecut la adevăratele exerciții - un fel de semi-genoflexiuni pe 1 picior. Le-am chinuit rău pe la final, iar când am ajuns înapoi în birou abia mai putea folosi piciorul - de oboseală, fără alte dureri.  Dacă reușesc să fac setul ăsta de exerciții cursiv, am sa ajung să mănânc munții pe pâine !!!

14.12.2016

Am zburdat azi la kinetoterapie ! Îmi ies și semi-genoflexiunile, legate în seturi de 4. Nu mai am febră musculară,  până și o întindere ușoară de cu 2 zile în urmă acum abia se mai simte. Am suport pe genunchi - medicul mă întreabă deja când am de gând să schiez :) Mai sigur e să las după anul nou, dar dacă voi avea ocazia mai devreme ... nu cred că voi spune nu :) .  Am terminat tratamentul cu anticoagulante și antiinflamatoare (de fapt pe astea am uitat de la un moment dat sa le iau). Deci treaba e chiar bună, și tare mi-e că încep ceva sport mai devreme de anul nou :) 

VA CONTINUA (până la recuperare 100%)