Details

Category: Alpinism

Published: 21 April 2016

User Rating: 5 / 5

Perseverent ca un Capricorn încăpățânat (pleonasm intenționat) ce sunt, neconformist ca întotdeauna (vive l'anarchie ... organisé !), deocamdată am reușit să fac față oricăror probleme (logistice, fizice, organizatorice, financiare și de birou) ce mi s-au pus de-a curmezișul visului meu. N-am mai scris pe site o perioadă din motive de timp, deși am avut 3 ture superbe de antrenament în Făgăraș - dar promit să nu le uit !

Am intrat acum în linie dreaptă cu pregătirile pentru plecarea în mini expediție, astfel că mi se pare util să încep acest articol, pe care îl voi actualiza de câte ori e nevoie, până la întoarcerea de pe Elbrus.

Deci, datele de bază:

Perioada: 17-29 mai 2016
Tabăra de bază: Cheget
Asistență locală și formalități: Pilgrim Tours
Obiectiv PRINCIPAL no.1: Testare aclimatizare și rezistență la (răul de) altitudine.
Obiectiv no 2: Ascensiunea vârfului Elbrus Vest - 5642 m
Obiective opționale : Ascensiunea Elbrus Est 5621 m și trekking în Valea Azau / Caucazul de Nord.

În continuare, status și jurnal:

Last Updated: 31 May 2016

Hits: 12573

Details

Category: Alpinism

Published: 07 October 2015

User Rating: 5 / 5

Da, și eu mă mir încă de titlu, degetele parcă apasă singure tastele, probabil pentru că în sinea mea m-am cam decis: în 2016 am să încerc să ajung pe Elbrus - 5642 m, cel ma înalt punct al Europei. Și când zic încerc, nu este deoarece mă tem de dificultatea ascensiunii ci de organizarea specifică expedițiilor, costuri, formalități, și, la această altitudine, lipsă de oxigen și rău de înălțime.

În anii de performanță visam să pot ieși pe "munții mari": Himalaya, Caucaz, Anzi pentru escalada cărora mă simțeam perfect pregătit. Sunt puțin sensibil la frig (chiar și extrem), îmi place iarna, zăpada, schiul, muntele, alpinismul; dovadă: performanța maximă am atins-o în alpinismul de iarnă. Însă, pe atunci, calitățile mele bogate în rezistență, tehnică și enorm de mult entuziasm nu deschideau porțile finanțării unui loc în expediții; drept că nici nu am știut la ce uși să bat; iar resursele proprii nu-mi ajungeau nici de echipament decent, mai mult de jumătate din acesta fiind construit sau adaptat artizanal, cu mânuțele proprii.

Forma fizică recentă, în mare revenire - atât pe stâncă cât și pe zăpadă - mi-a aprins iar scânteia visurilor de "high mountaineering" - altfel spus munțomania de altitudine; foarte mare altitudine. Nu mai există problema echipamentului, grație unei strategii întinse pe ultimii 4 ani prin care m-am dotat ca pentru performanță și altitudine. Problema principală este că, deși organismele mai în vârstă (moșii de vreo 40+ ani, vorba unui fost coleg) suportă mai ușor răul de înălțime, nimeni nu poate ști dacă se poate adapta la condițiile altitudinale înalte sau nu, până nu încearcă. Nu există alt test, nu există nici o regulă, dacă vrei să știi că te poți adapta la lipsa de oxigen de la altitudine, trebuie să urci acolo. Cu aclimatizare, ca la carte. S-a dovedit că sunt foarte mulți factori genetici implicați, greu de "citit", așa că trebuie testat.

Sunt un fan al evitării riscurilor cunoscute, cele neprevăzute consider că sunt suficiente pentru adrenalină :) Astfel că mi-am pus întrebarea de bază - am să am sau nu rău de altitudine? Cum pot evita un acest risc? Oricât de bine aș planifica o ieșire sus de tot (ce probabil mă va costa financiar semnificativ), întâi trebuie să știu cât de expus sunt problemelor generate de altitudine. Acestea pot determina retragerea prematură de pe munte în cadrul unor potențiale expediții mai înalte (still dreaming ... :) ), și nu asta e ideea. Pot afla răspunsul însă doar urcând; de preferat undeva (mai) ieftin, fără extravaganțe tehnice, cu posibilitate de suport rapid. Ca pe Elbrus, de exemplu.

Last Updated: 16 May 2016

Hits: 11484

Details

Category: Alpinism

Published: 07 October 2014

Deși nu mi-aș fi putut imagina în ruptul capului în perioada facultății (anii glorioși, sportivi), au trecut nu mai puțin de 17 (șaptesprezece !!!) ani de când am făcut ultimul traseu de alpinism. În acest timp am pus mâna doar ocazional pe stâncă, în manșă pe Tâmpa, sau în Solomon, de vreo 2-3 ori. Anii de munte și orele petrecute în pereți suspendat deasupra golului au cedat locul anilor și orelor de muncă de birou. Echipamentul a luat diverse căi, la colegi, în pivniță, pe la țară, după utilitate. Munca acerbă pentru a-mi câștiga locul în lume m-a dus departe de munți și de pereți, a doua casă a mea din perioada CSU Brașov. Operația genunchiului de anul trecut părea să facă din alpinism pentru mine doar o serie de amintiri vechi.
Mulțumită lui Geza, cu care m-am reîntâlnit în coardă după 17 ani, și cu ajutorul lui  Nicu și al Iuniei, weekendul trecut am făcut din nou un traseu de alpinism !!! Evident, unul ușor, scurt, de 2 lungimi de coardă, dar un traseu de alpinism unde m-am cățărat pe stâncă, am regrupat, am manevrat corzile, am făcut rapel, am simțit iar adierea vântului în regrupare, am strigat "Filaaa" și "Libeeer" (codurile noastre vechi de coordonare a asigurării pe coardă), am simțit bucuria ieșirii în creastă. Nu sunt decât o infimă bucățică a noianului de sentimente ce m-au cuprins pe perete, dar să trecem să depănăm povestea ...

Last Updated: 08 October 2014

Hits: 30687

Details

Category: Alpinism

Published: 11 February 2014

User Rating: 5 / 5

Ne urnim în pas rapid, dar fără să forțăm, din centrul Branului către munte. La ședința tehnică traseul primei zile fusese stabilit după cum ne așteptam: Bran, pe muchia Clincea și prin vârful Scara până la Omu - punct de control. Apoi în jos pe valea Doamnele prin Peștera, până la cabana Padina - punct de sosire. O tăbliță indicatoare afișează sec - cabana Omu prin Muchia Clincea - 5½ - 6½ ore - noi oare cât vom scoate ?
Ne studiem ritmul, gâfâielile, simulăm oboseală atunci când nu este și ne prefacem relaxați atunci când tragem tare - ceilalți trebuie păcăliți ca să nu ne încurce planurile. Asfaltul se termină, trecem pe ulița îngustă dintre case ce atacă ceva mai pieptiș urcușul. Nelămuriți asupra formei adversarilor, cei de la Armata dau semnalul "filtrării" grosului de participanți - sprintează la deal unde e panta mai mare. Grosul trupei "mușcă", astfel că 10 minute mai târziu trecem pas cu pas de toți - rămași fără energie cu limba scoasă până la pământ-, și-i prindem pe cei de la Armata (ce-și refăceau și ei suflul) imediat după ce drumul devine o potecă îngustă. De acum e clar - cam ăștia rămași ne vom lupta pentru titlu.
Prin pădure începe să apară zăpada. Încălzirea s-a terminat, de-acu' începe treaba "adevărată".

Last Updated: 13 February 2014

Hits: 37716