Details

Category: Alpinism

Published: 21 April 2016

User Rating: 5 / 5

Perseverent ca un Capricorn încăpățânat (pleonasm intenționat) ce sunt, neconformist ca întotdeauna (vive l'anarchie ... organisé !), deocamdată am reușit să fac față oricăror probleme (logistice, fizice, organizatorice, financiare și de birou) ce mi s-au pus de-a curmezișul visului meu. N-am mai scris pe site o perioadă din motive de timp, deși am avut 3 ture superbe de antrenament în Făgăraș - dar promit să nu le uit !

Am intrat acum în linie dreaptă cu pregătirile pentru plecarea în mini expediție, astfel că mi se pare util să încep acest articol, pe care îl voi actualiza de câte ori e nevoie, până la întoarcerea de pe Elbrus.

Deci, datele de bază:

Perioada: 17-29 mai 2016
Tabăra de bază: Cheget
Asistență locală și formalități: Pilgrim Tours
Obiectiv PRINCIPAL no.1: Testare aclimatizare și rezistență la (răul de) altitudine.
Obiectiv no 2: Ascensiunea vârfului Elbrus Vest - 5642 m
Obiective opționale : Ascensiunea Elbrus Est 5621 m și trekking în Valea Azau / Caucazul de Nord.

În continuare, status și jurnal:

Last Updated: 31 May 2016

Hits: 14161

Details

Category: Alpinism

Published: 07 October 2015

User Rating: 5 / 5

Da, și eu mă mir încă de titlu, degetele parcă apasă singure tastele, probabil pentru că în sinea mea m-am cam decis: în 2016 am să încerc să ajung pe Elbrus - 5642 m, cel ma înalt punct al Europei. Și când zic încerc, nu este deoarece mă tem de dificultatea ascensiunii ci de organizarea specifică expedițiilor, costuri, formalități, și, la această altitudine, lipsă de oxigen și rău de înălțime.

În anii de performanță visam să pot ieși pe "munții mari": Himalaya, Caucaz, Anzi pentru escalada cărora mă simțeam perfect pregătit. Sunt puțin sensibil la frig (chiar și extrem), îmi place iarna, zăpada, schiul, muntele, alpinismul; dovadă: performanța maximă am atins-o în alpinismul de iarnă. Însă, pe atunci, calitățile mele bogate în rezistență, tehnică și enorm de mult entuziasm nu deschideau porțile finanțării unui loc în expediții; drept că nici nu am știut la ce uși să bat; iar resursele proprii nu-mi ajungeau nici de echipament decent, mai mult de jumătate din acesta fiind construit sau adaptat artizanal, cu mânuțele proprii.

Forma fizică recentă, în mare revenire - atât pe stâncă cât și pe zăpadă - mi-a aprins iar scânteia visurilor de "high mountaineering" - altfel spus munțomania de altitudine; foarte mare altitudine. Nu mai există problema echipamentului, grație unei strategii întinse pe ultimii 4 ani prin care m-am dotat ca pentru performanță și altitudine. Problema principală este că, deși organismele mai în vârstă (moșii de vreo 40+ ani, vorba unui fost coleg) suportă mai ușor răul de înălțime, nimeni nu poate ști dacă se poate adapta la condițiile altitudinale înalte sau nu, până nu încearcă. Nu există alt test, nu există nici o regulă, dacă vrei să știi că te poți adapta la lipsa de oxigen de la altitudine, trebuie să urci acolo. Cu aclimatizare, ca la carte. S-a dovedit că sunt foarte mulți factori genetici implicați, greu de "citit", așa că trebuie testat.

Sunt un fan al evitării riscurilor cunoscute, cele neprevăzute consider că sunt suficiente pentru adrenalină :) Astfel că mi-am pus întrebarea de bază - am să am sau nu rău de altitudine? Cum pot evita un acest risc? Oricât de bine aș planifica o ieșire sus de tot (ce probabil mă va costa financiar semnificativ), întâi trebuie să știu cât de expus sunt problemelor generate de altitudine. Acestea pot determina retragerea prematură de pe munte în cadrul unor potențiale expediții mai înalte (still dreaming ... :) ), și nu asta e ideea. Pot afla răspunsul însă doar urcând; de preferat undeva (mai) ieftin, fără extravaganțe tehnice, cu posibilitate de suport rapid. Ca pe Elbrus, de exemplu.

Last Updated: 16 May 2016

Hits: 12445

Details

Category: Alpinism

Published: 24 June 2015

User Rating: 5 / 5

E dimineață devreme, cam 07:00, și mă trezesc încă un pic năuc; mi-e frică să gândesc prea departe, mă tem de ce va urma, așa că mă concentrez pe lucrurile imediate: ies din cort, mă duc la apă să mă spăl, mă îmbrac de traseu, mă echipez, și reîncep să studiez descrierea sumară a traseelor din Suhard. Activitatea a luat amploare și la celelalte corturi, peste tot e o încrucișare de alpiniști mai mult sau mai puțini adormiți căutând haine, echipament, adunând corzi sau luând  micul dejun. Nea Mircea supraveghează ca o cloșcă activitatea trupei, ne tachinează cu miștourile de rigoare, și are grijă să radă conservele neatenților, cerând doar o "linguriță" pentru el. "Lingurița" lui avea diametrul de cca 7 cm și cred că ducea liniștit 300- 400 mg de hrană pe ea ....

Râsul sănătos a lui Geza mă scoate din concentrare, urmat imediat de replicile pe măsură ale lui Nușu și Ionuț  - cum naiba să mai poți să fii stresat când asemenea hohote vesele sunt prin jur ? Nu știu dacă au râs de mine - pare că nu - dar oricum încep să mă simt mai relaxat; la urma urmei, ei au de urcat trasee și mai grele, dar sunt fără griji ... .

Marius se aproprie să se uite și el pe schițele din mult răsfoita carte a lui W. Kargel - "Biblia" mea în materie de trasee de alpinism până atunci (și mulți ani după aceea). Descrierile nu sunt prea detaliate, dar am încercat să memorez schițele ce conțin elementele esențiale pentru identificarea regrupărilor și a liniei traseelor.  

Râsul dispare și devenim toți serioși când verificăm echipamentul - aici nu e loc de glumă sau de eroare. Nea Mircea ne urnește și, aliniați, coborâm încet către drumul auto, de unde fiecare ne îndreptăm spre zona unde erau amplasate primele trasee; fiecare echipă cu planul ei de bătaie, plan orchestrat de Nea Mircea pentru obținerea de punctaj cât mai bun. Începeam prima mea etapă de Alpiniadă de vară. 

Last Updated: 18 May 2020

Hits: 45720

Details

Category: Alpinism

Published: 07 October 2014

Deși nu mi-aș fi putut imagina în ruptul capului în perioada facultății (anii glorioși, sportivi), au trecut nu mai puțin de 17 (șaptesprezece !!!) ani de când am făcut ultimul traseu de alpinism. În acest timp am pus mâna doar ocazional pe stâncă, în manșă pe Tâmpa, sau în Solomon, de vreo 2-3 ori. Anii de munte și orele petrecute în pereți suspendat deasupra golului au cedat locul anilor și orelor de muncă de birou. Echipamentul a luat diverse căi, la colegi, în pivniță, pe la țară, după utilitate. Munca acerbă pentru a-mi câștiga locul în lume m-a dus departe de munți și de pereți, a doua casă a mea din perioada CSU Brașov. Operația genunchiului de anul trecut părea să facă din alpinism pentru mine doar o serie de amintiri vechi.
Mulțumită lui Geza, cu care m-am reîntâlnit în coardă după 17 ani, și cu ajutorul lui  Nicu și al Iuniei, weekendul trecut am făcut din nou un traseu de alpinism !!! Evident, unul ușor, scurt, de 2 lungimi de coardă, dar un traseu de alpinism unde m-am cățărat pe stâncă, am regrupat, am manevrat corzile, am făcut rapel, am simțit iar adierea vântului în regrupare, am strigat "Filaaa" și "Libeeer" (codurile noastre vechi de coordonare a asigurării pe coardă), am simțit bucuria ieșirii în creastă. Nu sunt decât o infimă bucățică a noianului de sentimente ce m-au cuprins pe perete, dar să trecem să depănăm povestea ...

Last Updated: 08 October 2014

Hits: 34815